RSS

Arhivele lunare: Iulie 2009

Drumul..

Aş fi putut să te salvez de toată mizeria din viaţa ta, aş fi putut fi alături de tine, dar nu mi-ai dat voie, ai respins orice fel de ajutor, ai vrut să faci totul singur şi uite unde ai ajuns: ai ajuns să te sinucizi, iar eu sunt responsabilă pentru ceea ce ai făcut. Dacă aş fi venit cu câteva zile mai devreme, te-aş fi putut salva, dar…a fost prea târziu. Mult prea târziu. Acum, mă aflu la mormântul tău, stând cu capul pe el şi plângând până când izvorul va secătui. Ai dispărut din această lume fără să te gândeşti la familia ta, la prietenii tăi, la mine…mi-ai lăsat doar o scrisoare de adio prin care îmi spuneai că lumea de Dincolo poate este mai bună decât aceasta, că poate acolo vei descoperi înţelegerea de care ai atâta nevoie. Cât de inconştientă am putut fi zicându-ţi că vei găsi înţelegere pe Lumea Cealaltă.

„-Dragul meu, dacă tu crezi că în lumea aceea vei descoperi ceea ce cauţi, atunci poate că porţile Ei te vor primi bucuroase, dar mă vei părăsi…din nou.
-Maria, vom fi împreună, din nou…Te voi aştepta la porţile lumii şi mă voi bucura de sosirea ta.”

Sunt responsabilă pentru moartea ta, atât de responsabilă încât nu ştiu dacă moartea mea va compesa pierderea ta. Părinţii tăi sunt distruşi, sper să-i poţi vedea de acolo, de Sus. Plâng pentru tine la fiecare secunda, minut, oră…sunt atât de neputincioşi că nu pot să te aducă înapoi. Puteai măcar să te gândeşti la ei, dar ai preferat să pleci…să pleci spre locul perfect la care aspirai.

„-Maria, de ce îţi place aici? De ce preţuieşti atât de mult viaţa?
-Pentru că viaţa este darul  lui Dumnezeu. Este modul lui prin care ne arată că ne iubeşte. Este cel mai mare dar pe care omenirea l-a primit. De ce îmi place aici? În primul rând, pentru că am vise pe care vreau să mi împlinesc şi ştiu că pot, în al doilea rând, mi-am făcut mulţi prieteni şi dacă aş părăsi această lume, persoanele care ţin la mine s-ar întrista. În ziua în care voi muri, voi ştii că misiunea mea pe pământ s-a terminat.”

De ce nu mi-am dat seama mai devreme de aceste mici semne. Chiar şi atunci când veneai la şcoala cu bandaje la mână, am crezut că te-ai tăiat din greşeală şi mereu îmi spuneai că nu este nimic, că este vorba doar de o rană temporară. Şi ca fraiera, te credeam. Nu pot să uit ziua în care te-am găsit tăiat în baie, la încheieturi, cu lama lângă tine, iar tu ascultai liniştit, muzică. Am înlemnit şi am încercat să te ajut, dar mi-ai pus degetul murdar de sânge la gură şi mi-ai zis că eşti bine şi să nu îmi fac griji. Ai refuzat să te bandajez la încheieturi, vroiai cu disperare ca părinţii tăi să vadă fiecare tăietură, dar nu s-a întâmplat cum ai vrut. Am reuşit, în cele din urmă să te bandajez, să fac curat în baie, să spăl pe jos…Te-am dus în pat şi ai început să plângi, adormind repede cu mine în braţe. Nu am putut să te las singur şi mă bucur că părinţii tăi nu au observat nimic în acea zi. Ca de obicei, minciunile mele au dau roade.

„-De ce a trebuit să te tai, dragul meu? De ce vroiai atât de mult ca părinţii tăi să-ţi vadă tăieturile?
-Maria, fiecare tăietură reprezintă durerea pe care o simt. Lumea aceasta nu mai este un loc sigur pentru mine. Nu îi mai aparţin. Aparţin altei lumii, o lume mai bună decât acesta. Mă cheamă la ea, Maria, şi vreau să mă duc. Voi fi mai bine Dincolo decât îmi este aici. Vei merge cu mine, aşa-i?
-Când timpul va veni, ne vom întâlni Dincolo.”

Întâmplarea aceea m-a adus şi mai aproape de tine făcându-mă să devin umbra ta. Am ajuns să fim nedespărţiţi, iar tu zâmbeai. Am fost fericită două zile, am crezut că nu te mai gândeşti la acea prostie, dar m-am înşelat foarte mult pentru că după două zile, te-am descoperit fără suflare în camera ta având lângă tine o scrisoare de adio, scrisă frumos şi pătată de sânge, petele formând doua cuvinte, cuvinte pe care nu le voi uita niciodata: „Iartă-mă, Maria!”

Zilele au trecut, săptămânile au zburat, iar eu am rămas tot acea fiinţă tristă care te vizitează zilnic aducându-ţi trandafiri albi, preferaţii tăi. Mereu îţi presar petalele pe mormânt lăsând vântul să le împrăştie uşor, dar de data aceasta, am venit să îţi spun adio şi să te rog să ai grijă de mine, de acolo, de Sus.
Ai fost o minune pentru mine, o minune care s-a stins mult prea devreme.

 
3 comentarii

Scris de pe Iulie 29, 2009 în Iluzii pe o foaie de hartie

 

Crizanteme pentru tine..

Demonul meu drag, poezia aceasta este pentru tine şi pentru că ai fost alături de mine atunci când am avut nevoie de tine şi m-ai ascultat. Miss you, my sweet sister of the Night and I hope to see you soon. Very soon. >:D<  >:D<.

Înger

Ai încercat să opreşti
izvorul lacrimilor mele
să mă faci să zâmbesc
reducându-l la tăcere.

Ai vrut să mă vezi fericită
să pot îngropa tristeţea în mine,
să pot uita de toate
şi să nu mă mai gândesc la moarte.

Ai sperat că mă voi trezi
din coşmarul disperării mele
am vrut să fii salvarea mea,
iar asemeni Phoenix-ului, să pot reînvia.

Ai devenit înger
al Domnului mesager,
protejându-mă de disperare
făcând loc fericirii
care va deveni nemuritoare.

Pentru mine, eşti lumina
care m-a salvat de întuneric
făcând să pară tot mai îndepărtată
lumea mea mirobolantă.

Presar asupra ta petale de albă crizantemă,
în semn de mulţumire, te îmbrăţişez cu drag
rugându-te să mă ierţi,
dacă ţi-am părut un simplu coşmar.

 
3 comentarii

Scris de pe Iulie 20, 2009 în Pentru prieteni..

 

Loreena Mckennitt – All Souls Night

Bonfires dot the rolling hills
Figures dance around and around
To drums that pulse out echoes of darkness
Moving to the pagan sound.

Somewhere in a hidden memory
Images float before my eyes
Of fragrant nights of straw and of bonfires
And dancing till the next sunrise.

I can see lights in the distance
Trembling in the dark cloak of night
Candles and lanterns are dancing, dancing
A waltz on All Souls Night.

Figures of cornstalks bend in the shadows
Held up tall as the flames leap high
The green knight holds the holly bush
To mark where the old year passes by.

I can see the lights in the distance
Trembling in the dark cloak of night
Candles and lanterns are dancing, dancing
A waltz on All Souls Night.

Bonfires dot the rolling hillsides
Figures dance around and around
To drums that pulse out echoes of darkness
And moving to the pagan sound.

Standing on the bridge that crosses
The river that goes out to the sea
The wind is full of a thousand voices
They pass by the bridge and me.

I can see the lights in the distance
Trembling in the dark cloak of night
Candles and lanterns are dancing, dancing
A waltz on All Souls Night.

I can see the lights in the distance
Trembling in the dark cloak of night
Candles and lanterns are dancing, dancing
A waltz on All Souls Night.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 9, 2009 în File de viata..

 

Trei..

Două săptămâni, Gabriel. Două săptămâni!

Unde eşti?

Pe unde umbli?

Ce fiinţă cu sânge cald ai vrăjit de data asta?

Of, Gabriel, sper din tot sufletul că acesta este un alt joc de-al tău şi că te vei întoarce, ca de obicei, la fereastra mea cu un buchet de crizanteme albe. Am voie să îmi fac speranţe, nu? Nu mă condamna pentru aceste gânduri, nu mă condamna pentru nimic, pentru că nu sunt eu de vină că ţin la tine. Tu eşti de vină. Tu şi cuvintele tale despre eternitate şi viaţă, tu şi farmecul tău irezistibil care ar cuceri până şi o pasăre de noapte, tu şi prezenţa ta melancolică care ar linişti până şi cel mai sadic gând. Ai această putere şi nu îţi este frică să o foloseşti. Nici măcar cu mine atunci când vrei să obţii ceva. Dacă aş putea să te refuz, aş face-o. Dar nu pot. Îmi este imposibil. Dar adori să te joci cu mine, să mă vezi cum mă las pradă dorinţei tale, cum devin o marionetă în mâinile tale.  E atât de greu când iubeşti, nu, dragul meu?

Mîine seară e Lună Plină.

Îmi faci onoarea de a te avea la fereastra mea?

Te aştept, iubitule!

 
2 comentarii

Scris de pe Iulie 5, 2009 în Soapte pentru Gabriel