RSS

Arhivele lunare: Septembrie 2009

Paşi..

Poate că ar fi cazul să mă opresc din visare şi să mă trezesc la realitate, pentru că altfel o să ajung să mă distrug psihic, dacă nu am făcut-o deja. Nu am dorit niciodată să se întâmple asta, nu am cerut asta şi nici nu am tânjit după aşa ceva. Îmi era bine aşa cum eram şi eram mulţumită. Foarte mulţumită. Puteam să mănânc şi să dorm, să râd şi să citesc, să dansez şi să cânt. Unde au dispărut toate aceste lucruri? Lucruri care mă făceau, cu adevărat, fericită. Îmi voi reveni vreodată? Nu ştiu…

A venit toamna şi cu această ocazie, am fost în cimitir. Frunzele pe alee, mirosul de castane, vântul care sufla uşor, muzică, cărţi, ţigări şi prietenie. Ai putea să ceri mai mult de atât? Poate că nu…Am ajuns la concluzia că şi cele mai mici lucruri te fac fericit şi din această cauză, trebuie să te bucuri de fiecare moment pentru că nu se ştie când cineva îţi va răpi acele momente şi vei ajunge să te simţi goală. Atât pe interior cât şi la exterior. Şi nu este o senzaţie tocmai plăcută.

Am crescut.

Vacanţa asta m-a învăţat că încă există prietenie adevărată, oameni care sunt dispuşi să te ajute dacă întâmpini o problemă. O să îmi fie dor de serile în care ne strângeam şi plecam la gară unde stăteam pe peron până la unu şi jucam Mima, iar Nutzu se chinuia să mimeze şi noi îl înjuram pentru că se lungea cu povestea. O să îmi fie dor de „Adevăr sau provocare”, dar mai ales de provocările amuzante pe care le primeam. [..Dy, recunoaşte că am fost tari în acea minunată seară chiar dacă apoi am înjurat de mama focului, dar pentru acea seară, te voi iubi până la adânci bătrâneţi. Prietenii ştiu de ce!..].  O să îmi fie dor de minunata piesă pe care Nutzu şi Ştefy o jucau pe peronul gării, iar apoi Ştefy să strige: „Nutzu, vreau copiii!”. O să îmi fie dor să joc Hep şi Mingea în parcul din gară ascultând Vama Veche şi râzând de prostiile pe care le scoteam pe gură, iar taximetriştii să se uite ciudat la noi crezând că suntem nişte boschetari. Dar cel mai dor o să îmi fie de teatru labirint, de legătura care s-a format, de oamenii minunaţi pe care i-am întalnit. O să îmi fie foarte dor de voi şi vă iubesc, mah!!!! >:D< >:D<

Am crescut.

În faţa voastră, stă o altă persoană.

[..post cu dedicaţie pentru nebunii mei dragi..Ce mă fac eu fără voi la Bucureşti?..]

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe Septembrie 15, 2009 în File de viata..