RSS

Arhivele lunare: Iulie 2010

Pentru amintirile din sufletul meu..

Am deschis cutiuţa cu amintiri şi mi-am dat seama că am crescut. Nu mai sunt acea fată care gândea negativ din orice prostie, nu mai sunt acea fetiţa agitată care se crizează de la cele mai mici chestii, nu mai sunt acea copilă care nu ştie să facă diferenţa dintre copilărie şi maturitate. Sunt Andrada. Fata care iubeşte cărţile, scrisul, prietenii, fotografia, teatru, viaţa. Am crescut şi sunt mândră de asta.

Însă, ceea ce doare cel mai tare, este că multă lume nu vede acest lucru, dar numai Timpul va decide acest lucru.

Si es atal es atal.

Timp

Lespedea e mult prea rece în noaptea asta
bătută de frunze moarte
unde un prezent şi un viitor se contopesc
aducând cu ei mireasma otrăvitoare
de vise şi speranţe.
Clepsidra a amuţit pentru fiinţe ca noi,
înecată în timp şi spaţiu,
când totul era un vis şi feerie
şi ne minunam de orice nebunie
tâmpită şi prostească.
Timpul – nu reprezintă nimic…
nici măcar viaţă şi moarte,
nici măcar drumul spre eternitate.
Suntem ceea ce am fost mereu,
înlănţuiţi de propriile prejudecăţi şi constrângeri..
pe un piedestal ne înălţăm prostiile
şi suntem mândrii că ne numim oameni.

Am murit demult…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 25, 2010 în Iluzii pe o foaie de hartie

 

Rainy days..

Descopăr că îmi place fotografia din ce în ce mai mult şi mă bucur foarte mult că am găsit o nouă modalitate de a mă exprima, nu numai prin scris. Fotografiile mă fac să privesc altfel lumea, îmi dau acea doză de bucurie pe care o pierd şi o recapăt în fiecare zi uitându-mă la oamenii din jur şi la felul în care evoluează aceşti omuleţi. Captez o mică parte din lume care va rămâne mereu întipărită acolo, pe foaie.

Am descoperit un nou EU prin fotografii, un EU care mă lasă fiu liberă aşa cum nu am mai experimentat de mult timp. E un sentiment plăcut, dar dacă mă voi obişnui cu el, e posibil să pierd ceea ce simt acum şi să nu îl mai pot recupera. Fără iluzii. Doar fapte şi adevăr.

Pentru că îmi place la nebunie gara şi minunatul peron unde îmi place să îmi petrec timpul, am decis, împreună cu câţiva prieteni, de fapt, Adi a decis, iar noi am fost de acord, să mergem să vedem un minunat apus, în cimitir. Dar pentru că furtuna venea cu paşi repezi, iar minunaţii ei nori se jucau frumos pe cer, ne-am gândit că ar fi bine să ne adăpostim ca să nu ne facă fleaşcă. Nu că nu aş avea experienţe de genul acesta cu minunata Doamna Ploaia, dar mai bine să fi precaut. Care a fost urmarea acelei zile, vă las să descoperiţi singuri.

Enjoy!

 
4 comentarii

Scris de pe Iulie 18, 2010 în Some days..

 

O mică excursie..

E un pic ciudat faptul că îmi place fotografia, de fapt nu îmi place, greşesc, o ador. Îmi amintesc că nu puteam înţelege de ce oamenii se plimbă mereu cu aparatul după ei, atârnat de gât sau ţinându-l în mână sau în ghiozdan, dar acum am devenit unul dintre acei oameni care nu se pot dezlipi de el. Şi da, după părerea mea, e ciudat, dar nu aş putea trăi fără el. Şi asta o spun eu şi trebuie să o notez în calendar. Dată importantă.

Micuţa excursie a avut loc în Bucureşti, şi nu ştiu cât de bine au iesit pozele, dar mă străduies să mă perfecţionez. Are cine să mă înveţe, de altfel, dar e nevoie şi de un mic efort din partea mea.

Enjoy!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 14, 2010 în Some days..

 

Poveste…

Am deschis într-o zi

cu mult fum şi stele

şi am rugat magia

să nu te întunece cu ele.

Am descoperit o rază portocalie

pe o foaie ruginită,

am picurat pe ea licoare de soare

şi am aruncat-o în mare.

A găsit-o un marinar, hoinar,

ruptă şi învechită,

a rugat peşcăruşul să zboare cu ea

până când cineva o va merita.

Dar, o fată cu molari

cu părul roşcat şi ochelari

a citit foaia ruginită

şi s-a bucurat când a aflat

că descântul mult visat

este al ei dar înzestrat.

O dorinţă a avut:

20 de petale de viaţă

pe o tulpină de destin,

atârnă de un fir de aţă;

însă legate cu zefir

dau cel mai frumos mălin.

 
Un comentariu

Scris de pe Iulie 13, 2010 în Iluzii pe o foaie de hartie

 

Doar în seara asta, dragul meu Gabriel..

..lasă-mă să visez la locul meu perfect departe de această lume, lasă-mă să fiu purtată pe aripi invizibile de înger spre lumi necunoscute ochiului uman, lasă-mă să mă bucur de fiecare adiere de vânt, lasă-mă să presar asupra viselor mele petale de crizantemă albă stropite cu sânge de fecioară, lasă-mă să fiu Nora.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 7, 2010 în File de viata..