RSS

Arhivele lunare: Februarie 2013

Slove din metrou

Şi lumea noastră se năruie,
iar timpul nu stă în loc,
dăm frâu lacrimilor
ce se revarsă pe al nostru mijloc.
Nu căutăm nemurirea,
e un ideal mult prea înalt
şi ne vărsăm dezamăgirea
pe o sculptură de porţelan.
De ce am căuta speranţe
când totul în jur e doar fum?
Nu e mai bine noaptea
să dansezi ca un muribund?
Să bei din seva promisă,
să guşti din fructul oprit,
iar la hotarele beţiei
să crezi că ai devenit un tâmpit.
Tâmpitul vrea iubire, patimă, haos,
râde ca un apucat,
dar nu te gândi că e lucid,
el gândeşte întortocheat.
Însă, el se trezeşte
şi uşor, ca ticăitul unui ceas,
visează că prinde aripi
şi râde neîncetat.
Îi auzi din depărtare,
al lui râs copilăresc,
iar cuvintele cad din cer
asemeni unor felinare.

„Alo, copile, nu auzi cum bate gongul?
Haide, piesa a luat sfârşit,
jocul s-a încheiat!”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 19, 2013 în File de viata..