RSS

Arhive pe categorii: File de viata..

Despre plăcerea de a fi deconectat

Sâmbătă dimineața, cum stăteam eu frumușel în pat și mă bucuram de răcoarea dimineții, cu ochii în tavan și savurând parfumul pe care vântul de dimineață mi-l trimitea în cameră, mi-a trecut prin minte că ar fi tare dacă aș putea să mă rup pentru câteva zile de Facebook. Așa, pur și simplu. Subit. Pe neașteptate. Ce s-ar putea întâmpla? S-ar opri lumea-n loc că nu mai postez pe pagină? Neah. Nu cred. Și am făcut-o, iar timp de două zile am fost pur și simplu ruptă de această aplicație.

Am plecat de la premisa că dacă lumea dorește să vorbească cu mine, o poate face și telefonic. Mai răruț că-i mai drăguț.

Dragii mei, dacă aveți posibilitatea și puteți să renunțați pentru câteva zile la aplicație, făceți-o!!! Este absolut genial să nu știi ce face cutare persoană sau pe unde a mai fost sau ce a ma postat și pur și simplu să faci amintiri doar pentru tine fără ca alte persoane să știe sau să trăiești momente pe care, poate, le vei trăi doar o singură dată în viață.

Recunosc, sunt o persoană foarte curioasă și-mi place să știu tot ce mișcă relaționat de persoanele dragi sufletului meu și tot timpul le aflu, fie că vreau fie că nu, dar din când în când, și vorbesc din propria experiență, este mult mai bine să nu le știi.

Dă-i răgaz sufletului tău să se liniștească pentru că și el are nevoie de repaos. Este o parte din tine și tratează-l ca atare!

Hrănește-te cu artă și muzică și dă-i sufletului aripi să zboare!

Lasă paginile unei cărți să te poarte pe tărâmuri cu zâne și munți de ciocolată și fă-ți sufletul să zâmbească!

Crează amintiri pe care să le păstrezi în inimă, iar în momentul în care îți amintești de ele, să emani bucurie și să fie molipsitoare!

Trăiți cu sufletul, restul vine de la sine!

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 16, 2017 în File de viata..

 

2.08.2016

Ochii tăi
sunt
ca două
picături de gheaţă,
dar în contact
cu un zâmbet
devin calzi
şi inocenţi.

Au văzut
suferinţă,
lacrimi,
durere
şi dezamăgire.

Ochii tăi
au uitat
să zâmbească.

Sunt trişti,
iar bucuria
din jur
nu le face
bine.

Ochii tăi
au uitat
să trăiască.

Se sufocă
în amărăciune
şi nu mai au
cale
de scăpare.

Ochii tăi
s-au dat
bătuţi.

Sunt plini
de tristeţe
şi s-au cuibărit
în întuneric.

Ochii tăi
refuză
lumina
unui zâmbet.

Nu le place
lumea,
dar lumea
vede altceva.

Vede în ei
speranţă,
încredere
şi hotărâre.

Ochii tăi
sunt suflet,
nu-ţi nega
puterea
de a transforma
totul
într-o frumoasă
artă.

Ochii tăi
sunt puri,
ca de copil
care tânjelte
după îmbrăţişări,
după o mână întinsă
la răscruce.

Deschide ochii
şi spune-mi
ce vezi!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 1, 2016 în File de viata.., Uncategorized

 

31.07.2016

Mă scufund..
într-o lume a plăcerii
unde singurul strop de aer
e visarea.

Mă scufund..
în extaz şi nebunie,
în sentimente şi agonie.

Mă scufund..
asemeni unui muribund
în căutare
de vindecare.

Mă scufund..
ştiind că
e ultima dată
când tot ce pot simţi
se poate transforma
în frumuseţe şi zâmbet.

Mă scufund..
într-o apă tulbure,
fără măşti de protecţie,
doar cu riscul
de a trăi.

Mă scufund..
într-o nebunie
unde putem fi
doar noi,
spirite tinere,
sălbatice,
fără lume,
fără complicaţii,
doar plăcerea pură
de a înnebuni
în doi.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 31, 2016 în File de viata.., Uncategorized

 

11.08.2015

Unde eşti
când vreau
să fii Aici?

Unde este prezentul
pe care mi l-ai promis,
viitorul de care nu scap,
trecutul pe care vreau,
pur şi simplu,
să-l ştergi?

Unde sunt
cuvintele
de Ieri?

Unde sunt promisiunile
zilei de Mâine,
vorbele păgâne
cu care ai reuşit
să frângi aripile
unui suflet?

Unde sunt
cuvintele
pe care mi le-ai scris
cu fir de decembrie
într-o zi
călduroasă de iarnă?

Unde este
parfumul
pe care ai reuşit
să-l întipăreşti
în memoria
unei vrăjitoare?

Spune-mi,
doar atât,
unde eşti?

Cum poate
fiinţa mea
să tânjească
atât după tine?

Demone,
hai în braţe,
despartă-te de lumea ta
şi intră în a mea!

Curaj!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 15, 2015 în File de viata..

 

Gânduri de seară

” Mă întâlnesc cu ea în fiecare dimineaţă. Nu ne spunem niciodată nimic, dar privirile noastre se cunosc deja foarte bine. O privesc uneori cu iubire, dorindu-mi să fiu ca ea, alteori mi-e milă de sufletul plăpând care mi se arată în faţa ochilor, o privesc fix până când, stânjenită de insistenta mea iscoditoare, lăsă capul în jos ruşinată. N-aş ştii să spun ce simt pentru ea. Pe cât de dragi îmi sunt ochii ei calzi pe care îi întâlnesc tot mai rar în jurul meu, pe atât de mult îi detest naivitatea şi încrederea prostească în oameni. E un amestec de sentimentele contradictorii în mine, o iubesc şi o detest în acelaşi timp, aş vrea să o mângâi şi să o iau în braţe, dar şi să o zgaltii să-şi revină în fire. Nu are niciodată curajul să îmi spună ceva, însă văd în ochii ei cât îşi doreşte să o eliberez, ştiu că uneori ar vrea să-mi vorbească, dar privirea mea rece şi autoritară îi îngheaţă orice cuvânt dinainte de a i se naşte pe buze. Şi-a pierdut demult dreptul de a mai fi liberă. Acum multă vreme i-am dat drumul să iasă în lume aşa simplă, naturală cum era, şi ei au lovit-o fără milă. S-a întors la mine cu bucăţi din ea lipsă, cu o privire pierdută, cu ochii uscaţi si goi. Am aflat că atunci când şi-a deschis inima şi i-a primit pe alţii acolo, ei au vandalizat-o fără remuşcări, iar când a avut nevoie de iubire mai mult ca oricând, ei au plecat fără să se uite înapoi.
N-am fost întotdeauna atât de apropiate cum suntem acum, dar asta e de înţeles: astăzi ea e creaţia mea, e sufletul meu, am reconstruit-o cu greu in nopti de nesomn si am asamblat-o la loc bucată cu bucată; poate că tu nu ştii asta, dar e aproape imposibil să resuscitezi un om care nu vrea decat să moară. N-am reuşit să îi găsesc fericirea, dar am făcut-o să respire din nou. Am căutat în zadar să îi redau inocenţa, dar nu am mai găsit-o. A rătăcit-o cândva, când era departe de mine, când s-a pierdut cu totul în persoana iubită. Acum e opera mea. Tânără, frumoasă, vulnerabilă, eu am readus-o la viaţa celulă cu celula. Mă doare să văd că îşi doreşte să plece din nou, oare ea chiar nu îşi dă seama că cel mai bine îi este lângă mine? Văd deznădejdea din ochii ei în fiecare dimineaţa când îi prind părul la spate şi îi şterg transparenţa din privire, dar ştie şi ea la fel de bine ca şi mine că oamenii profită de tine atunci când eşti transparent. Îmi dă dreptate, aşa că oftează adânc în timp ce fardurile mele o transformă într-o cu totul altă persoană. De când s-a întors şi mi-a spus că pentru ea iubirea înseamnă slăbiciune, o învăţ în fiecare zi cum să pară indiferentă, îi conturez atent ochii astfel încât să fie de gheaţă şi îi maschez obrajii ca să nu trădeze nicio emoţie. Ca în fiecare dimineaţă, am ales şi azi rujul roşu pentru ea; e cel mai potrivit să ascundă buzele triste. Am învăţat-o că dacă porţi rujul roşu e mai uşor să mimezi fericirea şi să spui vorbe în care nu crezi, minte el şi pentru tine. Când a ieşit în lume aşa simplă cum era, a aflat că lor nu le plac oamenii trişti şi de atunci exersăm în fiecare dimineaţă, împreună, zâmbetul fals. Ne concentrăm în fiecare zi pe tot ceea ce ne apără: zâmbetul, indiferenţa, fericirea.
Mă ridic în picioare şi o admir în oglindă. Cât de bine seamănă cu mine! Reci, insipide, sterile, buzele mele roşii şi ele schiţează un zâmbet de satisfacţie.”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Mai 16, 2013 în File de viata..

 

Slove din metrou

Şi lumea noastră se năruie,
iar timpul nu stă în loc,
dăm frâu lacrimilor
ce se revarsă pe al nostru mijloc.
Nu căutăm nemurirea,
e un ideal mult prea înalt
şi ne vărsăm dezamăgirea
pe o sculptură de porţelan.
De ce am căuta speranţe
când totul în jur e doar fum?
Nu e mai bine noaptea
să dansezi ca un muribund?
Să bei din seva promisă,
să guşti din fructul oprit,
iar la hotarele beţiei
să crezi că ai devenit un tâmpit.
Tâmpitul vrea iubire, patimă, haos,
râde ca un apucat,
dar nu te gândi că e lucid,
el gândeşte întortocheat.
Însă, el se trezeşte
şi uşor, ca ticăitul unui ceas,
visează că prinde aripi
şi râde neîncetat.
Îi auzi din depărtare,
al lui râs copilăresc,
iar cuvintele cad din cer
asemeni unor felinare.

„Alo, copile, nu auzi cum bate gongul?
Haide, piesa a luat sfârşit,
jocul s-a încheiat!”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 19, 2013 în File de viata..

 

De dragoste – Ana Blandiana

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 5, 2012 în File de viata..