RSS

11.08.2015

Unde eşti
când vreau
să fii Aici?

Unde este prezentul
pe care mi l-ai promis,
viitorul de care nu scap,
trecutul pe care vreau,
pur şi simplu,
să-l ştergi?

Unde sunt
cuvintele
de Ieri?

Unde sunt promisiunile
zilei de Mâine,
vorbele păgâne
cu care ai reuşit
să frângi aripile
unui suflet?

Unde sunt
cuvintele
pe care mi le-ai scris
cu fir de decembrie
într-o zi
călduroasă de iarnă?

Unde este
parfumul
pe care ai reuşit
să-l întipăreşti
în memoria
unei vrăjitoare?

Spune-mi,
doar atât,
unde eşti?

Cum poate
fiinţa mea
să tânjească
atât după tine?

Demone,
hai în braţe,
despartă-te de lumea ta
şi intră în a mea!

Curaj!

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 15, 2015 în File de viata..

 

7.08.2015

Topeşte-mi inima
de gheaţă
cu slove calde
ca un demon
ce are nevoie de Foc
pentru a supravieţui.

Şopteşte-i sufletului
la ureche
secretul unei dezamăgiri
ştiut doar de un demon
ce la poarta Iadului
vrea să intre.

Arde-mi iluziile
de-o vară
pe care sufletul, milog,
le aşteaptă
de o eternitate.

Dă foc speranţelor
ce le-ai sădit
într-o fiinţă
care doar tânjea
după o picătură
de nemurire.

Ucide dragostea
pe care o vrăjitoare
a creat-o
doar din ură
şi blesteme.

Încătuşează-mi viaţa
şi nu-mi da drumul
pentru că
aşa cum o pasăre
este ţinută în lanţuri
într-o cuşcă,
aşa fiinţa mea
este înrobită
de puterea ta.

Eliberează-mă, dar nu-mi da drumul!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 9, 2015 în Uncategorized

 

11.06.2015

Mi-ai atins inima
cu un cuţit,
iar când a sângerat,
picăturile au luat
forma unor zâmbete.

În momentul în care
lama mea concavă
a atins vena ta moale
din ea,
au ieşit amintiri convexe,
iar amintirile..
au format numele tău.

Numele tău a fost scris
cu ură şi răutate
pe o frunză tomnatică
pe care am ars-o
cu lacrimile mele
glaciare şi sângerânde.

Poate nu ţi-a păsat
de amintiri,
de senzaţii,
de sufletul meu
îmbibat în aburi
de absint şi viaţă.

De ce ţi-ar păsa,
chip de lut,
de o vrăjitoare,
de o nemuritoare,
care are drept armă,
doar cuvinte amăgitoare?

Farmece în noapte,
descântece de moarte,
adăugate unei fiinţe
care, dacă i-ar păsa de tine,
te-ar arunca în mare
să te devoreze valurile.

Dar tu,
oh, tu, cel fără de frică
care ştie să spere
la ziua în care
vrăjitoarea va deveni fecioară.

Cu zâmbetul pe buze
voi blestema,
iar cu lacrimile pure
voi asista
la ceea ce muritorii
numesc, simplu,
Renaştere.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iunie 11, 2015 în Iluzii pe o foaie de hartie

 

Gânduri de seară

” Mă întâlnesc cu ea în fiecare dimineaţă. Nu ne spunem niciodată nimic, dar privirile noastre se cunosc deja foarte bine. O privesc uneori cu iubire, dorindu-mi să fiu ca ea, alteori mi-e milă de sufletul plăpând care mi se arată în faţa ochilor, o privesc fix până când, stânjenită de insistenta mea iscoditoare, lăsă capul în jos ruşinată. N-aş ştii să spun ce simt pentru ea. Pe cât de dragi îmi sunt ochii ei calzi pe care îi întâlnesc tot mai rar în jurul meu, pe atât de mult îi detest naivitatea şi încrederea prostească în oameni. E un amestec de sentimentele contradictorii în mine, o iubesc şi o detest în acelaşi timp, aş vrea să o mângâi şi să o iau în braţe, dar şi să o zgaltii să-şi revină în fire. Nu are niciodată curajul să îmi spună ceva, însă văd în ochii ei cât îşi doreşte să o eliberez, ştiu că uneori ar vrea să-mi vorbească, dar privirea mea rece şi autoritară îi îngheaţă orice cuvânt dinainte de a i se naşte pe buze. Şi-a pierdut demult dreptul de a mai fi liberă. Acum multă vreme i-am dat drumul să iasă în lume aşa simplă, naturală cum era, şi ei au lovit-o fără milă. S-a întors la mine cu bucăţi din ea lipsă, cu o privire pierdută, cu ochii uscaţi si goi. Am aflat că atunci când şi-a deschis inima şi i-a primit pe alţii acolo, ei au vandalizat-o fără remuşcări, iar când a avut nevoie de iubire mai mult ca oricând, ei au plecat fără să se uite înapoi.
N-am fost întotdeauna atât de apropiate cum suntem acum, dar asta e de înţeles: astăzi ea e creaţia mea, e sufletul meu, am reconstruit-o cu greu in nopti de nesomn si am asamblat-o la loc bucată cu bucată; poate că tu nu ştii asta, dar e aproape imposibil să resuscitezi un om care nu vrea decat să moară. N-am reuşit să îi găsesc fericirea, dar am făcut-o să respire din nou. Am căutat în zadar să îi redau inocenţa, dar nu am mai găsit-o. A rătăcit-o cândva, când era departe de mine, când s-a pierdut cu totul în persoana iubită. Acum e opera mea. Tânără, frumoasă, vulnerabilă, eu am readus-o la viaţa celulă cu celula. Mă doare să văd că îşi doreşte să plece din nou, oare ea chiar nu îşi dă seama că cel mai bine îi este lângă mine? Văd deznădejdea din ochii ei în fiecare dimineaţa când îi prind părul la spate şi îi şterg transparenţa din privire, dar ştie şi ea la fel de bine ca şi mine că oamenii profită de tine atunci când eşti transparent. Îmi dă dreptate, aşa că oftează adânc în timp ce fardurile mele o transformă într-o cu totul altă persoană. De când s-a întors şi mi-a spus că pentru ea iubirea înseamnă slăbiciune, o învăţ în fiecare zi cum să pară indiferentă, îi conturez atent ochii astfel încât să fie de gheaţă şi îi maschez obrajii ca să nu trădeze nicio emoţie. Ca în fiecare dimineaţă, am ales şi azi rujul roşu pentru ea; e cel mai potrivit să ascundă buzele triste. Am învăţat-o că dacă porţi rujul roşu e mai uşor să mimezi fericirea şi să spui vorbe în care nu crezi, minte el şi pentru tine. Când a ieşit în lume aşa simplă cum era, a aflat că lor nu le plac oamenii trişti şi de atunci exersăm în fiecare dimineaţă, împreună, zâmbetul fals. Ne concentrăm în fiecare zi pe tot ceea ce ne apără: zâmbetul, indiferenţa, fericirea.
Mă ridic în picioare şi o admir în oglindă. Cât de bine seamănă cu mine! Reci, insipide, sterile, buzele mele roşii şi ele schiţează un zâmbet de satisfacţie.”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Mai 16, 2013 în File de viata..

 

Slove din metrou

Şi lumea noastră se năruie,
iar timpul nu stă în loc,
dăm frâu lacrimilor
ce se revarsă pe al nostru mijloc.
Nu căutăm nemurirea,
e un ideal mult prea înalt
şi ne vărsăm dezamăgirea
pe o sculptură de porţelan.
De ce am căuta speranţe
când totul în jur e doar fum?
Nu e mai bine noaptea
să dansezi ca un muribund?
Să bei din seva promisă,
să guşti din fructul oprit,
iar la hotarele beţiei
să crezi că ai devenit un tâmpit.
Tâmpitul vrea iubire, patimă, haos,
râde ca un apucat,
dar nu te gândi că e lucid,
el gândeşte întortocheat.
Însă, el se trezeşte
şi uşor, ca ticăitul unui ceas,
visează că prinde aripi
şi râde neîncetat.
Îi auzi din depărtare,
al lui râs copilăresc,
iar cuvintele cad din cer
asemeni unor felinare.

„Alo, copile, nu auzi cum bate gongul?
Haide, piesa a luat sfârşit,
jocul s-a încheiat!”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 19, 2013 în File de viata..

 

De dragoste – Ana Blandiana

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 5, 2012 în File de viata..

 

Fără tine – Ana Blandiana

Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Septembrie 25, 2012 în File de viata..