24.06

„Când aşteptăm sosirea cuiva necunoscut, îl vedem ca pe o siluetă ce se înalţă înaintea noastră. Atunci începem să o plăsmuim, să-i desenăm trăsăturile, să o anticipăm. Suntem tot timpul conştienţi că greşim, că personajul real nu va fi exact la fel ca silueta noastră, dar nu putem să ne-o scoatem din cap. Se preface, astfel, într-un fetiş, într-o reprezentare simplă a subiectului, o păpuşă cu care putem să exersăm. Ne aşezăm în faţa ei şi ne apreciem posibilele reacţii. Ce trebuie să spun sau să fac? Mă va plăcea aşa cum sunt? Voi zâmbi cu amabilitate sau, dimpotrivă, îl voi primi cu răceală, marcând distanţa?” (Jose Carlos Somoza – Clara şi penumbra)