Despre plăcerea de a fi deconectat (part II)

Baby, this is for you!

Am mai zis și voi repeta acest lucru la nesfârșit: dacă aveți posibilitatea, măcar pentru câteva zile, lăsați în urmă tot ce înseamnă aplicații sociale și petreceți timp cu voi. Numai cu voi. Luați o carte și mergeți într-o cafenea sau într-un parc, azi este superb afară. Sau dacă nu aveți o carte la îndemână, ascultați muzică savurând un ceai și încercați să fiți conștienți de cât de frumoși sunteți.

Vi s-a întâmplat vreodată să ieșiți în oraș și să uitați, pur și simplu, de timp și de spațiu? Să lasați deoparte telefonul și să vă axați doar pe persoana din fața voastră? Dacă da, înseamnă că știți despre ce vorbesc. Dacă nu, vă sfătuiesc să o faceți. Senzația este unică, iar ca lucrurile să fie și mai interesante, faceți un pariu cu persoana cu care vă întâlniți: cine se uită primul sau prima la telefon, plătește consumația. :))

Ieri am petrecut cea mai frumoasă seară alături de un om drag sufletului meu. Ne cunoaștem de 3 ani, știe că poate conta pe mine oricând și are toată încrederea mea la fel cum și eu o am pe a ei și chiar dacă timpul a trecut, chiar dacă nu vorbim la telefon atât de des precum am dori asta, noi două avem o altfel de comunicare: unii o numesc nebunie, alții o numesc ciudățenie, dar eu o numesc telepatia prieteniei. Și este mișto! 🙂

A crescut. Și a crescut atât de frumos și sunt foarte mândră de ea!

Strălucește și se vede în ochii ei mari ca două mărgele.

Zâmbește, iar zâmbetul nu este forțat, este un zâmbet venit din suflet pentru că sufletul ei râde.

Este optimistă și mă bucur că în sfârșit a descoperit ce om frumos este!

Este ea, un suflet de copil, cu planuri, cu zâmbete, cu optimism!

Ce zici, vii într-o călătorie pe nevăzute? 😉

 

Despre plăcerea de a fi deconectat

Sâmbătă dimineața, cum stăteam eu frumușel în pat și mă bucuram de răcoarea dimineții, cu ochii în tavan și savurând parfumul pe care vântul de dimineață mi-l trimitea în cameră, mi-a trecut prin minte că ar fi tare dacă aș putea să mă rup pentru câteva zile de Facebook. Așa, pur și simplu. Subit. Pe neașteptate. Ce s-ar putea întâmpla? S-ar opri lumea-n loc că nu mai postez pe pagină? Neah. Nu cred. Și am făcut-o, iar timp de două zile am fost pur și simplu ruptă de această aplicație.

Am plecat de la premisa că dacă lumea dorește să vorbească cu mine, o poate face și telefonic. Mai răruț că-i mai drăguț.

Dragii mei, dacă aveți posibilitatea și puteți să renunțați pentru câteva zile la aplicație, făceți-o!!! Este absolut genial să nu știi ce face cutare persoană sau pe unde a mai fost sau ce a ma postat și pur și simplu să faci amintiri doar pentru tine fără ca alte persoane să știe sau să trăiești momente pe care, poate, le vei trăi doar o singură dată în viață.

Recunosc, sunt o persoană foarte curioasă și-mi place să știu tot ce mișcă relaționat de persoanele dragi sufletului meu și tot timpul le aflu, fie că vreau fie că nu, dar din când în când, și vorbesc din propria experiență, este mult mai bine să nu le știi.

Dă-i răgaz sufletului tău să se liniștească pentru că și el are nevoie de repaos. Este o parte din tine și tratează-l ca atare!

Hrănește-te cu artă și muzică și dă-i sufletului aripi să zboare!

Lasă paginile unei cărți să te poarte pe tărâmuri cu zâne și munți de ciocolată și fă-ți sufletul să zâmbească!

Crează amintiri pe care să le păstrezi în inimă, iar în momentul în care îți amintești de ele, să emani bucurie și să fie molipsitoare!

Trăiți cu sufletul, restul vine de la sine!

 

20.04

Câte trupuri
ai sărutat
până să ajungi
din nou
la mine?

Câte buze
ai devorat
până să te delectezi
din nou
cu ale mele?

Câte cuvinte
de laudă
ai împărţit
până să ajungi
din nou
la poezia
pe care
ai început
să o citeşti?

Câte zâmbete
ai împărţit
până să-mi găseşti
zâmbetul
în mulţime?

Câte sunete
ai încercat
să asculţi
până să-mi auzi
glasul
în marea de oameni
ce te-nconjoară?

Câte zile
ai numărat
până să-mi auzi
paşii la uşa
casei tale?

Câte cărţi
ai citit
până să descoperi
femeia
care stă acum
în faţa ta?

Oare câte,
domnul meu?

 

4.09

La revedere,
dragi dansatori ai vântului!

Eşti, oare, pregătit
să vii cu mine
în lungul drum
spre casă?

La revedere, dragul meu,
i-am şoptit unei flori plăpânde..
este atâta viaţă după moarte,
iar acum
poţi dormi liniştit.

O bine cunoscută melodie
răsare printre copacii abandonaţi
reunindu-se cu vântul
într-un dans al frunzelor arămii,
iar după atâta timp
o poţi vedea
cum păşeşte gânditoare,
cum îşi plânge
tăcutele-i lacrimi în noapte,
dar ea trebuie să termine
ceea ce a început.

Vino mai aproape de mine,
stiu că te sperie acest gând
şi nu pot să te protejez,
dar vezi tu,
nimic nu te mai împiedică
să mergi pe drumul
doar de tine ştiut.

Iar acum,
când îţi pot vedea ochii
şi frumuseţea ta tăcută
îmi este ghid,
ia-mă de mână,
aşează-ţi capul,
odihneşte-te!

Sper..
ca în părul ei
şi în mâinile ei
inima să aibă milă de tine,
iar ochii ei să îţi pătrundă sufletul
şi să îţi vezi reflexia în ei.

Dragi dansatori,
nu vă mai opreşte
nimic!

Lacrimile toamnei
încep să îngheţe,
iar eu voi pleca
din nou!

 

30.08

Ne împletim în mâini şi sărutări,
în trupuri ude şi fierbinţi
în miez de noapte,
sub clar de Lună,
la răscrucea dintre vise
în şoapte pierdute
cu atmosferă de nebunie.

Hai să ne pierdem în noi!

 

21.08

Ne-am întâlnit
la graniţa
dintre plăcere şi nebunie,
noi doi,
fără regrete,
fără aşteptări.
doar trăind
clipa.

Ne-am întâmplat
pe o foaie
de poveste
lăsând în urmă
un trecut,
aşteptând
minutele să nu se scurgă,
orele să nu se sfârşească,
zilele să nu se umple,
noi să nu terminăm.

Extaz..
cuvântul
pe care
l-am adorat
într-o lume
plină de fantezia
momentului.

Atingeri în noapte
cu vorbe şoptite
la ureche
într-un pat
de august
plin de frenezie.

Corpuri transpirate
într-o cameră
unde tot
ce se întâmplă
rămâne întipărit
pe retină
şi în conştiiţa
noastră
nebună
de timp.

Am întors
clepsidra Timpului,
iar ea e construită
din mângâieri
în noapte,
pasiuni
fără margini,
sărutări corporale,
orgasme vrăjitoreşti.

Tu..
demonul haotic
dorind oaza
de linişte
mult visată
dăruită
de un înger
care ia
forma
unei vrăjitoare
într-o seară
cu Lună plină.

Iar eu..
aşa zisa vrăjitoare
cu chip angelic
care satisface
fanteziile
unui om frumos,
al meu om frumos
care dansează
pe marginea
unei prăpăstii
fără frică
de un nou început.

Să terminăm povestea?
E de abia la început
şi aşteaptă
să fie scrisă
cu sudoare,
sânge,
lacrimi,
bucurii,
păcate,
nebunie,
dor.

Povestea e la început!
Simte şi nu pune întrebări!

 

2.08.2016

Ochii tăi
sunt
ca două
picături de gheaţă,
dar în contact
cu un zâmbet
devin calzi
şi inocenţi.

Au văzut
suferinţă,
lacrimi,
durere
şi dezamăgire.

Ochii tăi
au uitat
să zâmbească.

Sunt trişti,
iar bucuria
din jur
nu le face
bine.

Ochii tăi
au uitat
să trăiască.

Se sufocă
în amărăciune
şi nu mai au
cale
de scăpare.

Ochii tăi
s-au dat
bătuţi.

Sunt plini
de tristeţe
şi s-au cuibărit
în întuneric.

Ochii tăi
refuză
lumina
unui zâmbet.

Nu le place
lumea,
dar lumea
vede altceva.

Vede în ei
speranţă,
încredere
şi hotărâre.

Ochii tăi
sunt suflet,
nu-ţi nega
puterea
de a transforma
totul
într-o frumoasă
artă.

Ochii tăi
sunt puri,
ca de copil
care tânjelte
după îmbrăţişări,
după o mână întinsă
la răscruce.

Deschide ochii
şi spune-mi
ce vezi!

 

31.07.2016

Mă scufund..
într-o lume a plăcerii
unde singurul strop de aer
e visarea.

Mă scufund..
în extaz şi nebunie,
în sentimente şi agonie.

Mă scufund..
asemeni unui muribund
în căutare
de vindecare.

Mă scufund..
ştiind că
e ultima dată
când tot ce pot simţi
se poate transforma
în frumuseţe şi zâmbet.

Mă scufund..
într-o apă tulbure,
fără măşti de protecţie,
doar cu riscul
de a trăi.

Mă scufund..
într-o nebunie
unde putem fi
doar noi,
spirite tinere,
sălbatice,
fără lume,
fără complicaţii,
doar plăcerea pură
de a înnebuni
în doi.

 

11.08.2015

Unde eşti
când vreau
să fii Aici?

Unde este prezentul
pe care mi l-ai promis,
viitorul de care nu scap,
trecutul pe care vreau,
pur şi simplu,
să-l ştergi?

Unde sunt
cuvintele
de Ieri?

Unde sunt promisiunile
zilei de Mâine,
vorbele păgâne
cu care ai reuşit
să frângi aripile
unui suflet?

Unde sunt
cuvintele
pe care mi le-ai scris
cu fir de decembrie
într-o zi
călduroasă de iarnă?

Unde este
parfumul
pe care ai reuşit
să-l întipăreşti
în memoria
unei vrăjitoare?

Spune-mi,
doar atât,
unde eşti?

Cum poate
fiinţa mea
să tânjească
atât după tine?

Demone,
hai în braţe,
despartă-te de lumea ta
şi intră în a mea!

Curaj!

 

7.08.2015

Topeşte-mi inima
de gheaţă
cu slove calde
ca un demon
ce are nevoie de Foc
pentru a supravieţui.

Şopteşte-i sufletului
la ureche
secretul unei dezamăgiri
ştiut doar de un demon
ce la poarta Iadului
vrea să intre.

Arde-mi iluziile
de-o vară
pe care sufletul, milog,
le aşteaptă
de o eternitate.

Dă foc speranţelor
ce le-ai sădit
într-o fiinţă
care doar tânjea
după o picătură
de nemurire.

Ucide dragostea
pe care o vrăjitoare
a creat-o
doar din ură
şi blesteme.

Încătuşează-mi viaţa
şi nu-mi da drumul
pentru că
aşa cum o pasăre
este ţinută în lanţuri
într-o cuşcă,
aşa fiinţa mea
este înrobită
de puterea ta.

Eliberează-mă, dar nu-mi da drumul!